Un călător englez la Hanul

Dragi prieteni,

Astăzi nu eu vă voi povesti despre Purchena. E de știut că în secolul a 19-lea mulți călători din alte țări europene simțeau o curiozitate insațiabilă de a descoperi cele mai exotice și îndepărtate țări ale timpului. Mulți au călătorit  în Orientul Mijlociu, în Asia, iar mulți alții în spațiul Mediteran. Doar cei mai privilegiați puteau întreprinde această călătorie din Marea Britanie, Franța sau Germania, și erau atât de fascinați de diversitatea și autenticitatea realității văzute că au fost numiți călători romantici. 

Granada, Ronda sau Madridul imperial erau pe lista lor, dar cine ar fi crezut că unul dintre ei a vizitat și Purchena. Călătorul englez Samuel Edward Cook a călătorit în țara noastră timp de mai mulți ani, între 1829 și 1832. Se regăsea într-o stare de minune când era în Spania și a descris nu numai funcționarea politică și economică a vremurilor, ci și îmbrăcămintea, clasele sociale, caracterul și cultura multor sate din Peninsulă.

Fără multe vorbe, vă las cu descrierea scurtei sale șederi în Purchena, care a durat doar o noapte, dar în care nu a ezitat să ne dăruiască cuvinte frumoase și o amintire care, grație scrierii sale, va fi de neșters și va rămâne mereu în memorie. Mulțumesc, dragul meu prieten, Samuel.

_______

Districtul care include părțile maritime ale regatului Murcia și porțiunea vestică a Valenciei, cu extremitatea estică a Andaluziei dincolo de influența Sierra Nevadei, este cel mai uscat din Europa; uneori nu plouă timp de nouă sau zece luni; vaporii sunt opriți departe în interior de Sierra de Segura, care formează o barieră la nord.

Are avantaje de neegalat pentru agricultură, dar nu există nici pantanos, sau rezervoare, din lipsa cărora aproape întreaga țară, cu excepția văii Segura, este ca un deșert african. Niciun loc, cu excepția portului, nu poate fi mai nepotrivit pentru o stație navală. Resurse un sunt cu excepția lemnului de pin din Sierra de Segura, are este potrivit doar pentru utilizări interioare și, ca orice lucru din marina Spaniei, seamănă cu o plantă exotică sau forțată și s-a scufundat pe măsură ce cheltuielile enorme cu care a fost susținută au fost retrase. Locul este în întregime degradat. Nu am reușit să fac rost de un cal deci am fost nevoit să fac geologia pe jos.

Neputând să închiriez animale pentru a traversa munții, am luat o tartana și am mers cu trăsura până la Almazarron, un sat mare, situat într-o vale, la aproximativ o milă de mare, care se bucură de un aer mai temperat și mai sănătos decât Cartagena. […] Am închiriat catâri pentru Almeria, intenționând să trec prin Macael și Purchena.

 […]

În cele mai frumoase locuri am trecut pe lângă niște sate mizerabile. Drumul ne ducea de fapt prin albia largă și pietruită a râului. După masa am ajuns la Almanzora, locul palatului cel mai îndrăgit de regii Granadei. Cândva stătea pe o colină poalele căreia sunt scăldate în apele râului. Un cortijo spațios, sau o casă de țară cu clădiri agricole, construit în secolul trecut, ocupă acum locul și nu a mai rămas niciun fragment maur. Fiecare copac a fost tăiat, deci casa se află acum în mijlocul unui deșert deschis. Satele de mai sus sunt mai bine construite, dar nu am putut procura vin, deși regiunea este renumită pentru el. Am depășit o cireadă de măgari și, deoarece ghidul meu nu cunoștea drumul, aflând de la conducătorul ei că se îndreptau spre Macael, m-am alăturat lor. Am traversat râul mai sus de Cantoria, la aproximativ o milă mai jos de Purchena, și urcând o porțiune de munte am ajuns la Macael, un sat renumit încă de pe vremea maurilor pentru carierele sale de marmură statuară. Am trimis după maestre de canteras, sau maestrul carierei, și, constatând că nu aveam timp să văd carierele în acea seară, am hotărât să dorm la Purchena și să mă întorc dimineața. Nimic nu ar putea depăși bunătatea acestor oameni, care sunt extrem de săraci, cu o mină capabilă să îmbogățească întregul district, care este acum perfect inutilă și neprofitabilă. M-au rugat atât de mult să rămân cu ei, încât mi-a fost foarte greu să plec. În sat nu era nici o posada, deci hotel, dar mi-au spus că nici oamenii și nici catârii nu vor duce  lipsă de nimic. Dificultățile lor au fost sporite de o taxă nouă și arbitrară impusă recent de Corregidorul din Baza, sub a cărui jurisdicție se află, de un dolar pe fanega pentru toate semințele de porumb semănate și percepută în modul obișnuit în Spania, înainte de a fi puse în pământ; pe lângă alte taxe grele o taxă îngrozitoare și ruinătoare, mai ales într-o parte a țării în care culturile de porumb dau un randament foarte nesigur,; dar nu aveau niciun remediu și au fost nevoiți să se supună. Satul se află într-un barranco, sau o râpă, cu un râu frumos de apă, de care nu se făcea nici un fel de uz, căci ei nu aveau nici cea mai mică idee de mori de fierăstrău sau de lustruire a marmurei. Am stabilit cu maistrul să mă întâlnesc cu el dimineața și m-am dus la Purchena, pe care eram nerăbdător să o văd. Se afla la o distanță de cam o milă. Când am intrat în sat am întrebat o bătrânică dacă aveau vreun hotel. ”Si, senor”, mi-a zis, ”unul nou și frumos.” Hotelul avea un aspect foarte atrăgător, dar interiorul s-a dovedit a fi o simplă cochilie, toată partea din spate fiind neterminată, iar singura cameră locuibilă era deja ocupată de un călător comercial. M-am aranjat să dorm în spațiul deschis de la intrare și am întrebat ce se va mânca la cină; dacă aveau carne de oaie? «Taci! Habra». «Vin?», ceea ce este celebru. Tambien habra, pero no diga v. nada.» Aceasta însemna că exista un monopol al acestor articole în localitate, cel mai probabil de către Ayuntamiento, și că articolele vândute în public erau scumpe și proaste și trebuiau procurate din alte părți. În timp ce mă retrăgeam să mă odihnesc, un alguazil a venit să-mi spună că Alcalde dorea să mă vadă. Era un gentleman, și locul fiind de o anumită importanță. Mi-a pus câteva întrebări foarte politicoase, ceea ce era justificat, deoarece vremurile erau foarte critice, iar eu nu eram pe ruta directă și mă aflam într-un loc foarte rar vizitat. I-am explicat scopul meu, iar el a spus: dar ce vă aduce în Peninsulă? I-am răspuns că aveam permisiunea de a călători de la propriul meu guvern și de la cel spaniol, ceea ce am considerat că este suficient. Mi-a dat imediat pașaportul, care era deja semnat; spunând «vaya v. con Dios». Purchena, care prezintă un mare interes istoric, deoarece a fost reședința lui Re Chico după capitularea Granadei, este situată la poalele Sierrei de Filabres, umărul estic al Sierrei Nevada. Castelul în ruină ocupă o stâncă înaltă în spate, iar mai jos se află confluența a două brațe ale râului Almanzora. Regiunea e foarte frumoasă, dar acum este aproape în întregime lipsit de copaci. Orașul, care avea șapte mii de case pe vremea maurilor, abia dacă mai are acum patru sute. Locația este de mare importanță, deoarece domină întreaga vale a Almanzorei și marea la sud, are o comunicare ușoară cu Baza și cu Lorca prin Cuevas, precum și două linii de drum spre Almeria și minele din Sierra de Filabres. În cursul serii, o varietate de personaje s-au adunat din sat. M-am străduit să obțin informații despre traseul pentru a doua zi, intenționând să trec direct de la carierele din Macael la Almeria. Hărțile nu au fost de niciun folos. Și n-am primit nici informații căci n-am găsit doi oameni să cadă de acord. Nimeni nu știa mai mult decât drumul pe care îl frecventau întotdeauna, un drum mai sus în Sierra; mi-au zis că celelalte trasee ar fi impracticabile sau pline de tâlhari. Nici referitor la distanțe n-au ajuns la un acord, deci am fost nevoit să-mi urmez propriul plan și să mă încred în șansa de a găsi un drum în direcția pe care o plănuisem. Dimineața m-am întors la Macael, rugându-l pe Antonio Vicarro, maestre de Canteras, și un ghid să mă pună pe drumul spre Almeria.

___

Samuel Edward Cook și-a continuat călătoria prin sierra spre Almería, după care a urcat în Alpujarras.

Epoca victoriană a fost o perioadă de mare splendoare pentru Anglia, în special, dar nu pot decât să mă bucur că Samuel Cook ne-a vizitat și și-a lăsat urma în satul nostru mic și aspru.

Aveți grijă,

Clarita