Un advent plin de speranță

Cechești, 5 decembrie 1920

Ieri am aprins a doua lumânare a coroanei de Advent. Mama ne-a zis că această lumânare reprezintă speranța, dar eu n-am înțeles pe deplin ce cuvântul speranță înseamnă. În timp ce părinții și frații mei cântau cântece de advent, eu mă întrebam ce înseamnă speranța.

După cântat, eu și cu mama am făcut o prăjitură și cum gândul speranței încă mă preocupa, am început să pun întrebări. Am întrebat-o pe mama la ce e bună speranța. Mama era deja obișnuită cu firea mea curioasă, îmi răspundea cu răbdare la cele mai ciudate întrebări. Potrivit mamei mele, «speranța este bună pentru a te ajuta să găsești lumina chiar și în cele mai întunecate momente. Speranța poate fi o forță puternică. S-ar putea să nu existe o adevărată magie în ea, dar dacă știi ce speri și o păstrezi ca pe o lumină în tine, se poate împlini, aproape ca un miracol. În timpul Adventului, avem credință și speranță în venirea Mântuitorului.»

Acest răspuns nu a fost suficient pentru mine. Am avut nevoie de o definiție mai precisă deci am rugat-o să-mi dea un exemplu. Mama mi-a zis: ”Atunci când ne așteptăm ca ceva să se întâmple sau să fie adevărat, sperăm. De exemplu, acum sperăm că tortul nostru se va ridica. Și pentru că sperăm acest lucru, cu credință și încredere, șansele sunt mai mari să se ridice și să avem un tort bun.” Și tortul chiar s-a ridicat și a fost delicios, l-am mâncat repede, dar reflecția mea asupra speranței nu s-a încheiat aici.

Atunci am apelat la cealaltă sursă importantă de informații, ziarul local Csíki Lapok. Cu câteva zile înainte văzu-sem un articol despre advent și speranță dar n-am avut timp să-l citesc. M-am așezat repede și în lumina pâlpâitoare a lumânărilor am citit următoarele:

”Oamenii trebuie să aibă speranță. Speranța este pâinea noastră, întreaga noastră viață se bazează pe speranță, iar aceasta ne ghidează și ne motivează în tot ceea ce facem. Copilul speră că va crește, un adult speră să îmbătrânească într-o zi. Cei săraci speră să se îmbogățească, iar cei bogați speră să obțină și mai mult. Prizonierul speră că într-o zi îi vor cădea cătușele și va fi liber. Doar speranța îl mai ține în viață. Aceasta este partea veșnic verde a sufletului nostru, pe care furtunile vieții o pot mătura, dar nu o pot distruge. Ea va înflori din nou.

Mugurii de speranță răsar, iar mugurii de speranță se transformă de multe ori în flori. Copilul crește, adultul îmbătrânește. Cei săraci își vor primi averea, iar cei bogați își vor atinge scopul. Zilele prizonierului sunt grele, dar speranța îl mângâie, îi dă putere sufletului său până în ziua în care va fi liber.

La fel cum aerul curat este necesar pentru corp, speranța este necesară pentru suflet. Adventul ne învață de asemenea: trebuie să sperăm cu anticipație, acesta este destinul nostru, care nu ne va dezamăgi. Mugurii încolțesc întotdeauna.

Dacă vom avea un Advent plin de speranță, atunci vom avea un Crăciun adevărat. Vom renaște în trup și în suflet.»

Încet-încet am început să înțeleg ce înseamnă speranța. După ce am citit articolul, mi-am petrecut seara scriind ceea ce speram în ultima vreme, pentru a vedea dacă mă ajută să o fac să se împlinească. M-am gândit imediat la patinele de gheață pe care speram să le primesc de Crăciun. Dar apoi mi-am dat seama că cea mai importantă speranță a mea era să trăiesc în pace pentru mult timp pe această mică fermă din Cechești, împreună cu părinții și frații mei. De asemenea, speram că atunci când voi fi mare, voi călători în multe locuri pentru a descoperi această lume uimitoare și apoi voi povesti tuturor despre experiențele mele minunate. Deși, dacă mă gândesc bine, abia am spus-o și toate acestea s-au împlinit deja în mare parte. Atunci să vedem dacă voi primi patinele de gheață de Crăciun.

Iar tu, dragul meu prieten, ce speranțe adevărate ai avut în ultima vreme?

Klárika