Se spune că există un loc magic în regiunea Ciucului unde multe condiții medicale au fost vindecate sau mult ameliorate de către apele minerale naturale de origine vulcanică. Până în zilele noastre circulă mituri, legende și relatări despre vindecări miraculoase. Cine știe ce e adevărul? Dar să vă zic o poveste adevărată despre ziua în care eu am vizitat acest loc pentru prima dată. Să facem acest lucru, trebuie să călătorim înapoi în timp circa o sută de ani, în noiembrie 1920.
În acele timpuri, ori de câte ori cineva din Cechești se plângea de o problemă persistentă de sănătate, imediat oamenii începeau să povestească despre vindecările miraculoase care s-au întâmplat în acel loc din apropiere numit Băile Tușnad. Când fetele se întâlneau la șezătoare deseori aminteau de legenda ciobănelului care s-a dus de mai multe ori în mlaștinile unui pârâu de apă minerală în căutarea animalelor. După un timp a observat că erupțiile de pe picioarele lui, despre care se credea a fi incurabile, au dispărut încet după ce a mers prin noroiul cu apă minerală. Vestea vindecării miraculoase a atras atenția pe scară largă asupra proprietăților terapeutice ale apelor minerale locale și a adus în regiune din ce în ce mai mulți oameni care doreau să se vindece de vreo-o afecțiune medicală.
Atunci am avut zece ani și tocmai învățasem să citesc, și îmi amintesc foarte bine că în ziarul local Csíki Lapok am citit despre faimoasele Băile Tușnad. Articolul vorbea despre faptul că puterea vindecătoare a apelor minerale din Tușnad a fost recunoscută deja în anii 1840 și că dezvoltarea stațiunii balneare se poate data din acea perioadă.
Articolul a mai menționat că în timpul revoluției din 1848-1849 complexul balnear înfloritor s-a transformat într-un câmp de luptă. Daunele cauzate de lupte au fost agravate de răzbunarea localnicilor, supărați de faptul că au fost lipsiți de baia gratuită și de apă minerală, așa că au dat foc băii. În 1852 la inițiativa baronului Zsigmond Szentkereszti și a contelui Benedek Mikes s-a început reconstrucția și dezvoltarea stațiunii. Au fost construite vile în stil elvețian în partea orașului pe care localnicii îl numeau Elveția.
Din anii 1890 datorită dezvoltărilor, Spa-ul Stefania a devenit din ce în ce mai popular. Deja în acele vremuri a avut patru bazine de înot, patru băi de salon reci și 14 cade de porțelan. Cele mai frecvente probleme medicale tratate acolo au fost bolile care afectează articulațiile, sistemul cardiovascular, sistemul nervos, sistemul digestiv și sistemul endocrin.
La începutul anilor 1900 a fost creat lacul Ciucaș pe brațul mort al râului Olt, și de atunci vizitatorii au avut posibilitatea să se plimbe cu barca în timpul verii iar iarna să patineze pe lac. Primul război mondial a oprit dezvoltarea stațiunii, dar la scurt timp după viața s-a reîntors în stațiune. Vile, zone de tratament, teren sportiv și cofetării noi așteptau vizitatorii.
După ce am citit articolul, zile întregi nu m-am putut gândi la nimic altceva decât dorința de a vizita acel loc fantastic. Spa, prăjituri și patinaj pe lac – toate aceste lucruri sunau ca un basm. Cu entuziasmul unui copil i-am spus mamei care ar fi toate motivele pentru care ar trebui să ne ducem acolo, desigur, subliniind faptul că genunchii tatălui meu ar fi cel mai important motiv. Mama a discutat cu tata și în curând s-a decis că ne vom duce și vom încerca puterile vindecătoare ale apelor minerale în ultima duminică a lunii noiembrie. Au mai rămas două săptămâni și eu număram zilele. Noaptea înaintea plecări eram atât de agitată că abia am dormit ceva.
Am plecat pe drum cu căruța în zori, eu, părinții și cei doi frați ai mei. Am admirat răsăritul de soare și dealurile geroase veghându-ne pe tot drumul până am ajuns la Tușnad. Orașul era mic, dar arăta ca o fantezie. M-ă simțeam ca într-o altă lume, sau cel puțin într-o altă țară. Am văzut niște clădiri mari de lux, vile decorate ca cele din Elveția, arătau foarte frumos. Mulți oameni erau pe străzi dar nimeni nu se grăbea să ajungă undeva anume. Cei mai mulți erau din orașe îndepărtate, îmbrăcați elegant, zâmbind și simțindu-se bine.
Am petrecut prima parte a zilei în Baia Stefania, o clădire imensă unde ne-am scăldat în mai multe bazine, înotând ca niște peștișori. Apa avea o culoare ruginită, avea și un gust amuzant și uneori îmi furnica picioarele. După spa, ne-am dus la cofetărie și am mâncat prăjituri cu creme și glazură colorată. Și cea mai bună parte: am patinat pe lacul Ciucaș. N-am mai patinat niciodată pe o gheață atât de gigantică și netedă. Patinele mele alunecau prea repede și m-am lovit de câțiva oameni, dar ei au râs numai și m-au ajutat să mă ridic. După masa ne-am îndreptat acasă să ajungem la fermă înaintea întunericului. Mi-ar fi plăcut foarte tare să mai rămân dar m-am repezit și eu să ajungem acasă să-mi notez toate experiențele noi înainte să uit vre-un detaliu important.
Au fost Băile Tușnad cum am sperat? Da, și chiar și mai mult. Poate cu excepția vindecării miraculoase. Genunchii dureroși ai tatălui meu nu s-au vindecat după prima vizită, dar tratamentul trebuie repetat de câteva ori ca să dea rezultate. Și asta a însemnat un singur lucru: că vom vizita Băile Tușnad în mod repetat, și așa și s-a întâmplat.
Klárika
Sursa cărților poștale: https://kepeslapok.wordpress.com/
CYBERNOVELS L'20S 