Mă numesc Klárika și am 10 ani. Acasă, sunt cea mai mică și singura fată dintre cei cinci frați. Tatăl meu este pădurar, iar mama este casnică. Locuim la o mică gospodărie la marginea satului Cechești.
În zilele de școală am mult de mers până la școală și sunt acolo de dimineața până seara, dar îmi place foarte mult pentru că învăț să citesc și să scriu. La prânz, nu am timp să merg acasă, așa că stau la școală și mănânc gustările pregătite de mama.
Când nu sunt la școală, o ajut pe mama acasă cu treburile casnice și în gospodărie.
În timpul liber, îmi place să citesc ziarul cotidian numit Csíki Lapok. Sunt mereu curioasă să aflu ce se întâmplă în afara micului nostru sat. Abia aștept să învăț lucruri noi despre lume și să-mi imaginez toate lucrurile interesante despre care am citit. Acum că știu și eu să scriu, am început un jurnal cu cele mai interesante povestiri pe care le-am citit în ziar. Astfel îmi pot exersa scrisul și voi avea povești grozave de spus prietenilor și familiei mele.
Se scrie adesea în ziar că trăim vremuri dificile. Se spune că nimeni nu știe încotro se duce lumea și că trăim în sărăcie. Se vorbește și despre război. Uneori îi aud și pe părinții mei îngrijorându-se dacă vom avea suficiente mâncare și bani, dar ei nu sunt triști, deloc. Sunt oameni foarte amuzanți și râdem mult împreună.
De asemenea, mă bucur de compania prietenilor mei și ne simțim cel mai bine când ne întâlnim la șezătoare. În timpul iernii, asta se întâmplă zilnic când toate fetele se adună și toarcem fire din lână folosind roata de tors. Cea mai bună parte este că, între timp, putem vorbi despre ceea ce se întâmplă în sat și putem împărtăși unii cu alții ultimele știri și povești amuzante despre localnici. Este, de asemenea, o bună ocazie pentru mine să prezint câte o povestire din jurnalul meu. Uneori, vin la șezătoare și băieții din sat și ne tachinează, distracțaia așa fiind și mai mare.
Celelalte activități de iarnă care îmi plac sunt patinajul și săniușul pe dealurile înzăpezite din Cechești. După o zi petrecută cu mișcare în aer liber pe timp de iarnă, când ne întoarcem acasă flămânzi, nu este nimic mai bun decât o gustare tradițională cu pâine, slănină și brânză.
Viața în sat are multe bucurii, iar comunitatea noastră face multe lucruri împreună. Oamenii se ajută unii pe alții. Construiesc și gospondăresc împreună, dar se și distrează împreună. Balul de duminică este cea mai bună ocazie ca adulții să se întâlnească să discute, să danseze, să se relaxeze, să mănânce și să bea, doar pentru a se simți bine. Mama și tatăl meu privesc mereu partea bună a vieții. Pe lângă faptul că muncesc din greu, le place să danseze și să petreacă și nu ratează niciodată aceste evenimente comunitare. Și frații mei știu să se distreze. Ei apreciază muzica și sunt membri ai fanfarei locale.
Din toate lucrurile interesante care mi s-au întâmplat anul acesta, probabil faptul că am învățat să citesc și să scriu a adus cea mai mare schimbare în viața mea. De atunci, am citit atât de multe povestiri minunate și am învățat lucruri noi despre lume, iar acum este rândul meu să vă împărtășesc câteva dintre cele mai bune povești din jurnalul meu.
Ne auzim în curând!
Klárika
CYBERNOVELS L'20S 